FR
EN
DEFormat din Casa Domnească, zidul de incintă, turnul clopotniță și Mănăstirea Brebu, complexul, ridicat de Matei Basarab, a fost declarat monument de arhitectură. Lucrările au început cu construcția Casei domnești și a zidului de apărare, ridicate până în 1641. Tot atunci începe înălțarea bisericii, a cărei construcție se va termina în 1690, sub Constantin Brâncoveanu. Complexul este înconjurat cu ziduri groase de apărare, prevăzute cu creneluri și locuri de strajă. Zidurile înalte de 6.5 m au rămas aproape intacte și sunt realizate din cărămidă aparentă și piatră. La fel și turnul intrării, acesta a rămas intact.
La intrarea în curtea mănăstirii se trece pe sub clopotniță, care este inserată în zidul de incintă. Această clopotniță avea pe vremuri rol de apărare, are o înălțime de 27 m și lățime la bază de 8.50m. Cu toată masivitatea ei, clopotnița are un aspect plăcut datorită ornamentației bogate și variate. Zidurile au grosime de 0.9 m, sunt construite din cărămidă arsă și bolovani de râu.
Mănăstirea Brebu, ctitoria lui Matei Basarab este un monument de arhitectură de o remarcabilă originalitate. Cele 3 pisanii (două în pronaos și una în altar) rezumă o parte din istoria clădirii. Cutremurele din 1790 și 1802 au produs avarii însemnate, iar reparațiile din sec. al XIX lea au schimbat puțin aspectul inițial al bisericii. În timpul restaurării din perioada 1955 – 1960 biserica și-a recăpătat însă înfățișarea originală.
Biserica are ziduri de 2m lățime la temelie și ornamentație bogată. Acoperișul său este de șindrilă, iar ferestrele turlelor sunt înguste și înalte. În interior, pictura inițială a fost repictata în tempera de către zugravul Toma Eliadi în anii 1837-1843.
Casa domnească a fost construită concomitent cu mănăstirea. Construcția este de proporții (11.8 x 30.2), are aspectul unei case țărănești mari, cu cerdac și foișor, cu stâlpi de zid și arcade largi. Ea are 2 niveluri : parterul înălțat cuprinde camere cu diferite destinații, locuite de voievod în timpul verii : odaia de lucru a domnitorului și cea a secretarului, dormitorul, camera de primire a solilor și pridvorul unde aveau loc judecățile. Fiecare încăpere dispunea de o ieșire separată în cerdac. Al doilea nivel este pivnița întinsă sub toată casa, cu stâlpi centrali și arcade de susținere. Accesul la pivniță se face printr-o poartă dublă de stejar, ascunsă sub o arcadă largă, și prin gârliciul boltit, situate sub foișor.
Acoperișul în patru ape este construit din șindrilă și are câteva lucarne. Casa domnească, restaurată în anul 1843, odată cu mănăstirea, a suferit unele modificări, dar restaurarea din anii 1962 – 1963 a readus-o la forma originală.
Casa domnească de la Brebu, inițial cu funcție de reședință de vară a voievodului, a fost folosită ca stăreție, dar a avut și diverse alte destinații. Aici a pictat un timp Ștefan Luchian, care a surprins pe pânzele sale peisajul rustic, reprezentat între altele de tabloul “Fantana de la Brebu”.
